Piaţa este “o doamnă ” capricioasă

În ultima vreme se vorbeşte mult despre strategia de dezvoltare a sectorului strugurilor de masă, tehnologiile de cultivare, soiurile de perspectivă ş.a.
În plantaţia viticolă din gospodăria noastră am încercat să relatăm despre unele aspecte din tehnologia de cultivare astrugurilor de masă, care după părerea mea sunt esenţiale la etapa i în condiţiile în care ne aflăm, pentru a primi o recoltă cât mai înaltă, cu o calitate sporită a strugurilor şi profitabilitate ridicată a plantaţiilor noastre.
Şirul operaţiilor tehnologice, care se execută în plantaţiile din SRL “Terra – Vitis”, cuprinde:

1. tăiatul viţei de vie;
2. operaţiile în verde: – plivitul lăstarilor (1,2,3); – ciupitul lăstarilor înainte de înflorit (mai ales la soiurile ce au dereglări în timpul înfloritului); – polenizarea artificială; – răritul strugurilor; -scurtarea strugurilor; – legatul lăstarilor; cârnitul lăstarilor; – desfrunzitul (defolierea) lăstarilor pentru colorarea bobiţelor şi aerisirea butucilor.

3. aplicarea giberelinei (la nivel de cercetare);

4. aplicarea inciziei inelare (la nivel de cercetare);

5. protecţia plantelor;

Polenizarea artificială o efectuăm la soiurile cu flori funcţional feminine (Lora, Talisman, Victoria (rus), Podarok Zaporojiu) sau la cele predispuse la mărgeluire, cum ar fi Codreanca, Cardinal, Coarna Neagră ş.a. Se execută acest procedeu mecanizat în timpul înfloritului, când gradul de înflorire atinge 80 – 90 %.

Normarea recoltei este operaţia principală, care influenţează pozitiv calitatea strugurilor (în final şi preţul de realizare). Efectuăm acest procedeu în două etape: prima – în timpul tăiatului; a doua – în timpul răritului strugurilor. În ambele cazuri ne conducem de regulile teoretice elaborate de savanţi. Înainte de tăiatul viţei de vie trebuie să cunoaştem bine embriologia, determinată într-un laborator specializat sau măcar coeficientul de fertilitate caracteristic fiecărui soi, pentru a lăsa numărul necesar de ochi pentru recolta programată.

Este foarte important de găsit corect raportul dintre struguri şi lăstari pentru fiecare soi aparte. Mulţi viticultori , care ignoră acest factor, în final pierd foarte mult în calitatea strugurilor produşi. Se cunoaşte teoretic, că pentru 1 kg de struguri este nevoie de 2 m² suprafaţă foliară. Şi, dacă, un lăstar normal dezvoltat are aproximativ 0,5 m² de suprafaţă foliară, rezultă că el poate hrăni 300 – 400 g de boabe. Astfel, în funcţie de greutatea medie a unui strugure, în plantaţia noastră avem diferite raporturi dintre struguri şi lăstari. La 1 strugure pot fi 1; 1,5; 2; 3 sau chiar 4 lăstari (exemplu 1 strugure de s. Arcadia are nevoie de minimum 3 lăstari normal dezvoltaţi).

În ţările cu sectorul strugurilor de masă dezvoltat se acordă o mare atenţie etapei de prerecoltare. Se fac operaţii, care la prima vedere ne par ciudate, bizare, dar care în final duc la îmbunătăţirea calităţii strugurilor. Inclusiv, datorită utilizării acestor operaţii, Egiptul a reuşit să cucerească cea mai scumpă piaţă de struguri de masă din lume – cea a Angliei.

În gospodăria noastră, la lucrările din plantaţiile viticole, avem angajaţi din mai multe sate, pe care îi instruim să cunoască bine operaţiile, care urmează să le execute. Pe lângă aceasta, în anul acesta la recoltare am instituit o metodă de control (mai mult autocontrol), care duce ca în lăzile cumpărătorilor să nu nimerească marfă necalitativă. Ea constă în faptul, că fiecare culegător are un bileţel cu numărul său, pe care e obligat să-l pună în fiecare lădiţă cu struguri.

Cunoaştem mai multe mijloace sigure, care duc la majorarea productivităţii şi calităţii strugurilor. În primul rând irigarea (mai ales că trăim într-o zonă secetoasă), dar deoarece suntem lipsiţi de o sursă sigură de apă, nu putem conta pe acest factor.

Alt factor, care teoretic majorează productivitatea este mărirea suprafeţei foliare activ fotosintetice, adică schimbarea construcţiei plantaţiei viticole. Deaceea la seminar am ţinut cu tot dinadinsul, să prezentăm participanţilor o construcţie preluată, dar perfecţionată şi acomodată la condiţiile noastre în formă de Y sau “Gable”. Construcţia dată este mai costisitoare, comparativ construcţiei tradiţionale pe spalieră, în afară de aceasta, este nevoie de minitractoare şi alte agregate, care să încapă sub ea. Sub aşa formă de conducere a butucului în SRL “Terra – Vitis” se vor cultiva 4,5 ha de viţă de vie (Codreanca, Prezentabil, Moldova). Sunt multe întrebări, răspunsurile cărora nu le cunoaştem, sunt multe păreri – cât “pro” atât şi “contra”. Cred, că în 3-4 ani multe lucruri se vor limpezi.

Pentru a porni o afacere cu struguri de masă, un viticultor trebuie să cunoască bine soiurile. În prezent se propun o sumedenie de soiuri cât tradiţionale raionate, atât şi de perspectivă, dar şi foarte multe soiuri absolut necunoscute şi necercetate în condiţiile noastre. La alegerea soiului trebuie de ştiut, în primul rând, ce preferă, ce solicită piaţa. Fiindcă piaţa, după cum se ştie, este “o doamnă” foarte capricioasă şi schimbătoare. Trebuie să fii foarte atent, totdeauna să intuieşti şi să ştii totul despre ea. Pentru penetrarea pe piaţă trebuie să convingi cumpărătorul şi consumatorul că soiul dat este cel mai bun. În afară de aceasta, trebuie de cunoscut rezistenţa lor la ger, la boli, indicii lor calitativi (culoare, gust, aromă, omogenitatea bobiţelor, etc.), cât şi necesitatea folosirii tehnologiilor speciale (polenizarea artificială, aplicarea giberelinei). Anume de aceasta, în 2007, pentru a ne satisface curiozitatea, dar şi a face cunoştinţă şi altor curioşi şi cointeresaţi, am plantat, concomitent cu cele 6 soiuri de bază, o colecţie de soiuri de masă din toate regiunile globului pământesc, care în prezent sunt mai bine de 90 la număr. Doritorii de a le cunoaşte au avut posibilitatea aceasta, atât în cadrul seminarelor organizate 3 ani consecutiv în gospodăria noastră, cât în cadrul vizitelor individuale.

Degustarea soiurilor de struguri de masa. SRL "Terra - Vitis", 2011.

De notat, că multe soiuri noi de selecţie din Ucraina sau Rusia au la bază ca părinţi soiuri moldoveneşti. De exemplu: Talisman (Frumoasa Albă x Vostorg), Arcadia (Moldova x Cardinal), Rişelie (Codreanca x Străşenschii), Pamiati Hirurga (Talisman x Nistru), Viagra (Nistru x Talisman) ş.a. Aceasta arată ce potenţial mare are ţara noastră în domeniul selecţiei soiurilor de masă.

Actualmente pe toate pieţile sunt solicitate soiurile apirene. Avem în colecţie foarte multe varietăţi de acest fel (din Asia, California, Ucraina, Italia). Ele au un neajuns la cultivare în zona noastră – nu sunt rezistente la ger. Acest neajuns se poate evita, cultivând soiurile apirene autohtone, inclusiv obţinute de selecţionerul D. Savin Gh.. Şi ele trebuiesc promovate mai cu insistenţă, ca să le cunoască producătorii din ţară.

La încheiere aş remarca o dorinţă, care, de fapt, planează de mult în rândul viticultorilor. Făcând câteva vizite de studiu, în cadrul APESM, în ţările cu viticultură dezvoltată, am constatat faptul, cât de departe au plecat ei de la tehnologiile noastre tradiţionale, cum au evoluat, cum s-au perfecţionat relaţiile lor în lanţul producere – realizare (export), cum se efectuează legătura între ştiinţă şi producător.

Deaceea se impune formarea unui grup (sau a mai multor) alcătuit din reprezentanţii Guvernului, oamenilor de ştiinţă din domeniu şi producătorilor cu deplasarea în cele mai importante centre de dezvoltare a strugurilor de masă din lume (Italia, Chili, California). Cu studierea acolo a celor mai înaintate tehnologii de cultivare. La reîntoarcerea în ţară de analizat şi de elaborat recomandări practice acomodate la condiţiile noastre. De format 3-4 centre ştiinţifico-practice în toate zonele ţării, unde producătorii de struguri ar putea face cunoştinţă de ceea ce este cel mai performant în lume în ramura noastră.

Aceasta ar fi un salt mare în dezvoltarea ramurii strugurilor de masă.

© Mihov Piotr, 2011

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

+ 78 = 86